Legea nu interzice închirierea pe baza unui acord verbal, însă riscurile sunt mai mari. Există o serie de obligații și riscuri care revin atât proprietarului, cât și chiriașului într-o astfel de situație.

Închirierea unei locuințe fără un contract scris pare o soluție simplă pentru ambele părți: proprietarul evită birocrația, iar chiriașul scapă de formalități. Această practică ascunde riscuri legale, fiscale și chiar personale.

Codul civil, prin articolele 1777 și următoarele, stabilește principiile generale ale contractului de locațiune, adică ale închirierii.

Un acord verbal între părți poate avea valoare juridică dar face imposibilă dovedirea condițiilor stabilite: chiria convenită, durata, garanția, drepturile și obligațiile fiecăruia. În cazul unei neînțelegeri, simpla formă verbală de închiriere este aproape imposibil de demonstrat.

Proprietarul are obligația de a declara veniturile din chirii la ANAF, iar nedeclararea lor poate atrage sancțiuni pentru evaziune fiscală. Închirierea fără acte reprezintă o zonă gri, în care drepturile și siguranța juridică sunt aproape inexistente.

Chiriașul, chiar dacă nu a semnat un contract scris, este obligat prin lege să preia bunul în folosință, să plătească chiria la termen, să folosească locuința cu grijă și să o restituie în starea inițială la finalul perioadei. Aceste obligații sunt stipulate în Codul civil și nu dispar doar pentru că nu există un document oficial.

Fără un contract semnat, chiriașul este vulnerabil în privința dreptului său de folosință. Proprietarul îl poate ruga să părăsească locuința oricând, fără un termen de preaviz clar, iar chiriașul nu are mijloace legale eficiente să se opună.

Lipsa dovezilor scrise creează probleme și în alte aspecte administrative: chiriașul nu poate obține viză de flotant, nu poate face contracte pentru utilități sau nu poate cere deduceri fiscale pentru cheltuieli de locuință. Dacă proprietarul declară fals că locuința este oferită gratuit, adică prin comodat, și primește bani, atunci și chiriașul devine complice la evaziune fiscală.

Riscuri
Potrivit Codului civil, proprietarul este obligat să predea locuința în stare bună, să asigure folosința liniștită a acesteia și să declare veniturile obținute la autoritățile fiscale.

Un prim risc major este imposibilitatea de a recupera chiria neachitată. Fără contract, proprietarul nu are un titlu executoriu și nu poate cere evacuarea prin instanță. Dacă chiriașul refuză să plece, dovada că locuința i-a fost dată în folosință devine dificilă.

Nedeclararea veniturilor din chirii la ANAF este considerată o încălcare a legii și poate atrage amenzi sau chiar acuzații de evaziune fiscală. În unele cazuri, dacă se demonstrează că proprietarul a perceput bani printr-un fals contract de comodat, se poate ajunge la sancțiuni penale.

Proprietarul pierde toate avantajele oferite de un contract legal: nu își poate actualiza chiria anual conform inflației, nu are o bază legală pentru reparații sau daune, iar orice litigiu se transformă într-un proces complicat.

Importanța unui contract de închiriere
Un contract de închiriere scris și semnat oferă ambelor părți stabilitate, siguranță și protecție legală. În document se pot stabili clar toate condițiile: durata, chiria, obligațiile de plată, garanția, drepturile chiriașului și limitele proprietarului. În plus, contractul poate fi folosit ca dovadă legală în instanță sau în fața autorităților.

Pentru chiriaș, contractul înseamnă siguranță: nu poate fi evacuat fără preaviz, poate cere reparații, poate obține reședință flotantă și poate dovedi plata chiriei.

Pentru proprietar, documentul devine un instrument de protecție: îi permite să declare veniturile corect, să-și apere drepturile în caz de neplată și să evite sancțiunile fiscale.

Încheierea unui contract de închiriere este o garanție legală care protejează ambele părți.