Plantarea unui pom în propria curte poate să ducă la conflicte cu vecinii dacă distanța este prea aproape de gardul despărțitor.

În Noul Cod Civil, Legea nr. 287/2009, la articolul 613, se arată că arborii trebuie să fie plantați la o distanță de cel puțin 2 metri față de linia de hotar, dacă nu există alte prevederi speciale în regulamentele locale de urbanism sau în ceea ce se numește obiceiul locului.

Această distanță minimă asigură un echilibru între libertatea fiecăruia de a-și folosi terenul și dreptul vecinului de a nu fi deranjat de umbrirea sau invadarea spațiului său.

Legea are și unele excepții: arborii care nu depășesc doi metri înălțime pot fi plantați chiar și la limita gardului. De asemenea, plantațiile agricole și gardurile vii se supun unor reguli mai permisive, deoarece sunt considerate parte dintr-o utilizare normală a terenului.

Pomii cu talie mică (de exemplu, unele soiuri de vișin sau arbuști fructiferi) sunt cei mai potriviți pentru a fi plantați în apropierea hotarului. Arborii cu rădăcini puternice și invazive – cum sunt nucul, plopul sau salcia – ar trebui plantați mai departe, deoarece pot provoca probleme gardului și fundației caselor din apropiere.

Cei care nu respectă distanța riscă să fie obligați, printr-o hotărâre judecătorească, să taie sau să scoată pomii plantați prea aproape. Cheltuielile pentru această operațiune revin, evident, celui care a făcut plantarea ilegală.

Mai mult, dacă ramurile sau rădăcinile pomului pătrund pe proprietatea vecinului, acesta are dreptul să le taie și să păstreze fructele care cad în mod natural pe terenul său. Totuși, legea recomandă soluționarea amiabilă a conflictului, printr-o discuție civilizată cu vecinul sau o somație scrisă.