Frunzele pot fi un îngrășământ gratuit dacă se cunosc metodele de compostare. Fie că vorbim de compostarea în saci sau în lăzi, rezultatul merită efortul.

Acest tip de compost, numit mranită din frunze, este esențial pentru solurile ușoare, răsaduri, pentru culturile care preferă pământul afânat și pentru ameliorarea structurii solului în general.

Majoritatea frunzelor sunt potrivite pentru obținerea humusului. Cele mai bune sunt frunzele de tei, plop, arțar, mesteacăn, prun, cais, măr și păr. Se pot folosi și frunzele de nuc, dar în cantități mici, deoarece conțin substanțe care inhibă germinarea. În compostare prelungită, aceste substanțe se neutralizează, dar procesul durează mai mult.

Nu se adaugă frunze bolnave sau acoperite de mucegai, pentru că pot transmite agenți patogeni în sol. Totuși, dacă sunt doar ușor pătate, se pot composta, cu condiția ca temperatura din interiorul compostului să fie ridicată.

Frunzele se strâng uscate sau ușor umede. Dacă sunt foarte uscate, se poate pulveriza puțină apă peste ele pentru a începe procesul de descompunere. Este important ca frunzele să fie amestecate cu puțină apă și pământ.

Solul aduce microorganismele necesare descompunerii și accelerează procesul. Se poate adăuga și puțin gunoi bine fermentat, compost matur sau o mână de grăunțe de uree pentru a oferi azot, care lipsește în mod natural din frunze.

Metoda cu saci din plastic

În sacii, de preferat negri, se pun straturi: frunze, tasare, stropire ușoară cu apă, un strat de pământ. Procedura se repetă de două sau trei ori. Sacul se leagă, dar nu se închide ermetic. Se fac câteva găuri pentru ventilație.

Sacii se lasă, apoi, la adăpost. Iarna, temperatura scăzută încetinește procesul. Primăvara, frunzele se transformă treptat într-un material de culoare închisă, afânat și ușor. Coacerea completă durează între opt luni și două sezoane, în funcție de temperaturi, ventilație și tipul frunzelor. Dacă sacii se rup, conținutul poate fi folosit ca atare în straturi pentru legume sau în solul din solar.

Metoda tradițională

Pentru a face îngrășământ natural din frunze, se aplică următorii pași:

• Se folosește o ladă de compost sau se face o movilă acoperită, în special dacă se urmărește producția unei cantități mari de humus.
• Frunzele se pun în strat gros. Peste acestea se adaugă pământ, resturi de iarbă, puțin compost sau gunoi foarte bine fermentat
• Grămada se tasează ușor și se udă periodic.
  Se acoperă cu folie sau cu rogojină ca să păstreze umiditatea.
• Grămada trebuie aerisită o dată la câteva luni prin întoarcere, pentru a oxigena interiorul interiorul.

Transformă frunzele mai repede în îngrășământ

Transformarea frunzelor în humus poate fi accelerată prin câteva metode simple.

Frunzele se pot mărunți cu o mașină de gazon, pentru a mări suprafața de contact cu microbii. Apoi, se amestecă cu iarbă cosită sau resturi de plante.

Dacă materialul este foarte uscat, se udă ușor. În sezonul cald, grămada poate atinge temperaturi de 50-60 de grade, ceea ce accelerează munca microbilor și reduce riscul de boli.

Beneficii

Humusul matur este ușor, afânat, cu miros de pădure. Se folosește la pregătirea răsadurilor, în solul florilor, în straturi de legume, în amestecuri de ghivece, pe terenurile cu sol greu. Îmbunătățește structura solului, crește reținerea apei și mărește fertilitatea biologică. Nu arde rădăcinile și poate fi folosit în orice sezon.