Peștele este o sursă valoroasă de proteine, acizi grași Omega-3, vitamine și minerale, iar conservele cu pește oferă o alternativă convenabilă la peștele proaspăt.

O conservă mâncată cu tot cu oase acoperă necesarul zilnic de calciu pentru un adult. Iar varianta în sos tomat favorizează și absorția fierului.

Contaminarea alimentelor cu substanțe toxice și nocive se află sub controlul EFSA (Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentară). Este important să depozităm conservele în mod corect și să respectăm data de expirare a produsului.

Cel mai căutat produs este tonul natural, deoarece conține mai puțin ulei și mai puține grăsimi.

Acumularea de metilmercur este tipică tonului și tuturor peștilor mari, datorită unui proces numit bioamplificare (acumularea de substanțe toxice în ființe vii crește în concentrație pe măsură ce se ridică în vârful piramidei alimentare).

Nivelurile de mercur din conservele cu ton, macrou și sardine sunt relativ mici și nu depășesc limitele legale admise. Aceste valori pot varia în funcție de specia de pește și de locul de proveniență al acestuia.

Conținutul de plumb și cadmiu în conservele cu hering și sardine sunt de asemenea în limitele admise de reglementările privind siguranța alimentelor.

Pentru femeile care sunt însărcinate consumul trebuie limitat la cel mult două conserve de mărime medie sau o friptură de ton pe săptămână.

De preferat peștele proaspăt și mic precum macrou, hamsii, sardine. Tonul conservat poate fi în meniu, dar o dată pe săptămână.

Pentru a minimiza expunerea la metale grele, consumatorii pot alege mărci de încredere, consuma pește din surse diferite și în mod variat, consuma pește în porții moderate și verifica eticheta produsului pentru a afla informații despre conținutul de metale grele.