Sărutul sub crenguțe de vâsc este o tradiție de sărbători bine cunoscută în rândul românilor.

Această tradiție de Crăciun își are rădăcinile în urmă cu mii de ani în urmă. Originile sărutului sub vâsc se întind până la o poveste din mitologia nordică despre zeul Baldur. Mama lui Baldur, Frigg, face o vrajă pentru a se asigura că nicio plantă care crește pe pământ nu poate fi folosită ca armă împotriva fiului ei. Singura plantă asupra căreia nu are puteri, însă, este vâscul. Iar asta din cauză că acesta nu crește în sol, ci sub formă de ramuri.

Istețul Loki, aflând acest lucru, construiește o suliță din vâsc. Cu ajutorul acestei arme îl va ucide, în cele din urmă, pe Bladur. În multe povestiri, Frigg declară că vâscul este un simbol al iubirii pentru fiul ei și promite să sărute pe oricine trece pe sub ramurile sale.

În seara de Crăciun, precum și în noaptea de trecere dintre ani, cuplurile obișnuiesc să se sărute sub vâsc. Potrivit superstițiilor, acesta aduce noroc în viața îndrăgostiților.

Vâscul trebuie atârnat întotdeauna deasupra ușii locuinței tale. Astfel, va atrage bunăstare și fericire în viața ta. Pentru că rezistă în timp, vâscul este asociat cu sporul și sănătatea membrilor familiei din locuința în care a fost așezat.

Potrivit superstițiilor, crenguța de vâsc aduce cu ea un înger care păzește relația de iubire a partenerilor care se sărută sub ea.